A venit toamna cu tristetea lui Alifantis

20 10 2010

A venit, a venit toamna cu tristetea lui Alifantis si randurile lui Stanescu…

Am fost trista azi dimineata si m-am regasit in cuvintele si in gandurile lui Nichita Stanescu…

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

20 10 2010
mysterious girl

hmmm…asa e, e anotimpul melancoliilor, al gandurilor indepartate…atunci cand sufletul ne tanjeste dupa vara 😦 dar las’….nu ne face pe noi o toamna, o frunza sau vreun fosnet ratacit de frunze 🙂 pup si zambeste…optimismul e molipsitor 🙂 pup!!

20 10 2010
theserendipita

Sufletul meu mai mult tanjeste in tristetea din frunzele maronii si ruginite de lacrimile cerului, imi e dor de Bucurestiul cu mireasma de ploaie si nori strapunsi de tristetile unui fost soare de vara… si cand sunt trista tanjesc dupa tristetea orasului meu drag, dupa aerul proaspat al unei ploi ce isi face drumul cu pasi mari, tanjesc sa imi fie alinat sufletul si ma regasesc in tristetea lui Nichita Stanescu, ca el aminteste toaman si imi da sentimentul ca si inima lui trista tanjea dupa aceasimagie din aer, si Alifantis el face toata imaginea sa fie intreaga. Mi-e dor de fosnetul ratacitor si ploaia batand in ferestra. Optimismul e molipsitor. Te pup cu drag!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: