Ploua cu stropi negri in inima mea… universul se strange pana nu ramane nimic decat un punct. Stau goala sub punctul ce o data era universul meu si ma acopar cu o frunza de stropii negri ce imi ard pielea. Au secat lacrimile, s-au transformat in ploaia acida ce imi arde urma ultimei imbratisari si imi polueaza pielea cu mirosul gri de singurate, rapind o data cu el urma parfumului tau de pe adancurile sufletului meu….
Ma strang si ma micsorez, ma concentrez intr-un punct de rece tristete, si as vrea sa ma topesc in picaturile de ploaie acida, sa ma scurg impreuna cu lacrimile unui ieri mai stralucitor, sa ma diluez in suferinta visurilor ce nu vor mai lua forma, sa nu mai simt cum tristetea imi arde urma lasata de imbratisarea ta…
“. . . then black despair The shadow of a starless night, was thrown
Over the world in which I moved alone.” ~Percy Bysshe Shelley


Penny for your thoughts...