A venit, a venit toamna cu tristetea lui Alifantis si randurile lui Stanescu…
Am fost trista azi dimineata si m-am regasit in cuvintele si in gandurile lui Nichita Stanescu…
Theserendipita's Blog
Just another WordPress.com weblog
A venit, a venit toamna cu tristetea lui Alifantis si randurile lui Stanescu…
Am fost trista azi dimineata si m-am regasit in cuvintele si in gandurile lui Nichita Stanescu…
hmmm…asa e, e anotimpul melancoliilor, al gandurilor indepartate…atunci cand sufletul ne tanjeste dupa vara
dar las’….nu ne face pe noi o toamna, o frunza sau vreun fosnet ratacit de frunze 
pup si zambeste…optimismul e molipsitor 
pup!!
Sufletul meu mai mult tanjeste in tristetea din frunzele maronii si ruginite de lacrimile cerului, imi e dor de Bucurestiul cu mireasma de ploaie si nori strapunsi de tristetile unui fost soare de vara… si cand sunt trista tanjesc dupa tristetea orasului meu drag, dupa aerul proaspat al unei ploi ce isi face drumul cu pasi mari, tanjesc sa imi fie alinat sufletul si ma regasesc in tristetea lui Nichita Stanescu, ca el aminteste toaman si imi da sentimentul ca si inima lui trista tanjea dupa aceasimagie din aer, si Alifantis el face toata imaginea sa fie intreaga. Mi-e dor de fosnetul ratacitor si ploaia batand in ferestra. Optimismul e molipsitor. Te pup cu drag!